Către zi de veşnicie
Vremea cumpăna-şi îndreaptă,
Gândul totul vrea să ştie,
Inima de mult aşteaptă.
Cartea lumii-n ceruri scrisă
E la cea din urmă filă,
Numai azi mai stă deschisă
Ușa cerului spre milă.

Prea de mult păcatul strică
Rostul de frumos şi bine,
Tot pământul se ridică
Din ce-a fost către ce vine;
Prea de mult e numai noapte,
Dar un zvon de cer adie,
Lacrimile se fac şoapte
Către zi de veşnicie.

Totul e chemat s-audă,
Totul e venit să vadă;
Cine poate să se-ascundă?
Vrednic cine e să șadă?
Peste văl de rătăcire,
Orice minte înţeleaptă
Simte cum spre împlinire
Vremea cumpăna-și îndreaptă.

Din zidire în zidire
Lume-ncearcă peste lume
Sferei de nemărginire
Să-i găsească rost şi nume;
Poate omul să-nţeleagă
Zbaterea-ntre cer şi glie? ...
De-o istorie întreagă
Gândul totul vrea să ştie.

S-a rostit făgăduință
Mult mai mult ca o minune
Să se vadă prin credință
Chipul unei lumi mai bune;
Pasu-i plin de nerăbdare
Cerului să calce treaptă;
Ostrov dincolo de zare
Inima de mult așteaptă.

Dar se strigă: cine-i oare
Pregătit în cer să treacă?
Ochii-şi pleacă fiecare
Mai adânc în ei să-și tacă;
Fapta noastră e-n balanţă,
Hotărârea va fi zisă,
Ne coboară sau ne-nalță
Cartea lumii-n ceruri scrisă.

Cinʼ s-aline tot ce doare?
Cinʼ să stingă focul setei?
Frânte-n fals către mai mare
Gem tăriile planetei;
Celui prins în drum de moarte
Cine să-i gătească milă?
Îngerul ce scrie carte
E la cea din urmă filă.

Doar Isus ridică iară
Palmele-I însângerate...
Şi ne cheamă-a câta oară
Din robia de păcate;
Azi e ziua mântuirii,
Azi e zi din vechi prezisă,
Ușa milei şi-a iubirii
Numai azi mai stă deschisă.